2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AUTOCOLÁNT, -Ă, autocolanți, -te, s. n., adj. (Ornament, literă, vinietă etc.) care aderă, se lipește pe o suprafață fără a fi umezit. [Pr.: a-u-] – Din fr. autocollant[1]. modificată

  1. În original, incorect: autocolant LauraGellner

AUTOCOLÁNT s. n. etichetă care se poate lipi fără a fi umezită. (< fr. autocollant)

autocolánt s. n. Etichetă impregnată cu o substanță specială care se lipește fără a trebui să fie umezită; autoadeziv ◊ „Ziarele sunt pline de oferte pentru executarea de autocolante” (din fr. autocollant; PR 1971)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*autocolánt1 (a-u-) adj. m., pl. autocolánți; f. autocolántă, pl. autocolánte

*autocolánt2 (a-u-) s. n., pl. autocolánte

Intrare: autocolant (adj.)
autocolant1 (adj.) adjectiv
  • silabație: a-u-
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autocolant
  • autocolantul
  • autocolantu‑
  • autocolantă
  • autocolanta
plural
  • autocolanți
  • autocolanții
  • autocolante
  • autocolantele
genitiv-dativ singular
  • autocolant
  • autocolantului
  • autocolante
  • autocolantei
plural
  • autocolanți
  • autocolanților
  • autocolante
  • autocolantelor
vocativ singular
plural
Intrare: autocolant (s.n.)
autocolant2 (s.n.) substantiv neutru
  • silabație: a-u-
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autocolant
  • autocolantul
  • autocolantu‑
plural
  • autocolante
  • autocolantele
genitiv-dativ singular
  • autocolant
  • autocolantului
plural
  • autocolante
  • autocolantelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

autocolant

  • 1. (Ornament, literă, vinietă etc.) care aderă, se lipește pe o suprafață fără a fi umezit.
    surse: DEX '09 MDN '00

etimologie: