autocefalie s. f. Conducere de sine stătătoare a unei Biserici ortodoxe naționale. Bisericii Ortodoxe Române i s-a recunoscut autocefalia în 1885, în timpul mitropolitului primat Calinic Miclescu, prin Tomosul de autocefalie semnat de patriarhul ecumenic de la Constantinopol Ioachim IV și de 10 membri ai Sinodului patriarhal în același an. – Din fr. autocéphalie (< gr. autokefalia).