AUSPICIU, auspicii, s. n. 1. (În practicile superstițioase ale antichității romane) Prevestire făcută după zborul sau cîntecul păsărilor, în legătură cu o acțiune importantă care urmează să înceapă. ◊ (Azi rar, în expr.) Sub cele mai bune auspicii = în împrejurări care fac să se prevadă un sfîrșit bun, favorabil. 2. (Rar, în expr.) Sub auspiciile cuiva = sub patronajul, sub protecția cuiva. – Pronunțat: a-us-.