AUIALĂ, auieli, s. f. Zgomot confuz, monoton și prelung. După ce m-am odihnit pe treptele pridvorului, cu capul în mîini, cu ochii închiși și surd la auiala întinsă a satului, m-am sculat. DELAVRANCEA, T. 261. ◊ Sunet metalic, țiuit. S-a stins de tot, de tot auiala din urmă a acioaiei. CARAGIALE, S. 55. – Pronunțat: a-u-.