2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

a sfp [At: PSLAT. SCH. 492/1 / A și: auă / E: ml uva] 1 (Iuz; șîs strugur de ~) Strugure. 2 (Olt; spc) Varietate de strugure cu boabe mărunte și dese Si: berbecel.

AUĂ s. f. (ȚR, Trans. SV) Strugure. B: Greznovenĭ. [l. greznŭ). Strugur de auo. MARDARIE, 129. Obĭimaju; obĭemlju lozu. Strîng auo. Culeg viță. MARDARIE, 288. Grozdŭ, aua, strugurulGreznovenie, strugurii, aua. ST. LEX., 268; cf. MARDARIE, 176. C: Culeage strugurii viei pămîntului, că s-au copt aua [marg. poama]. NT, 314r. Etimologie: lat. uva. Cf. poamă.

auă f. varietate de strugure cu boabe mărunte și dese. [Vechiu-rom. auă, strugure = lat. UVA, cu a protetic].

aúă f. (lat. uva). Ps. S. Poamă, strugurĭ. Azĭ. Olt (Dolj). Un fel de strugurĭ cu boabe micĭ și dese.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

auă s. v. STRUGURE.[1]

  1. După alte surse, acc.: auă. LauraGellner

Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

áuă s. f. – Struguri. Lat. ūva (Pușcariu 166; Candrea-Dens., 117; DAR); cf. it., sp., port. uva (sard. ua, engad. üa). Cuvînt vechi, care pare să fi fost arhaism încă în sec. XVII; totuși, s-a păstrat, parțial, în Olt., ca nume al unei varietăți de strugure. (Cf. Pușcariu, Dacor., VIII, 324).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

HARTMANN VON AUE [há:rtma:n fon áuə] (c. 1170-c. 1220), poet german. Unul dintre clasicii literaturii germane de curte. Romane versificate („Büchlein”) și poem cavalerești, cu teme inspirate din ciclul „Mesei rotunde” („Erek”, „Iwein”), uneori cui tentă religioasă („Sărmanul Heinrich”).

Intrare: aue
aue
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: auă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • a
  • aua
plural
  • aue
  • auele
genitiv-dativ singular
  • aue
  • auei
plural
  • aue
  • auelor
vocativ singular
plural