aubade (cuv. fr. [obad]; < aube „zori”; echiv. sp. alborada*). Inițial, cântec de trubaduri* despre despărțirea îndrăgostiților în zori (v. alba). În sec. 17-18, muzică executată dimineața, eventual sub ferestrele unui personaj de vază sau la ceremonia sculării lui. E opusul serenadei*. Ulterior, unii compozitori (Bizet, Lalo, Rimsky-Korsakov, Enescu) au început să aplice termenul de a. unor piese cu caracter idilic dar fără o funcție anume.