7 definiții pentru auă

a sfp [At: PSLAT. SCH. 492/1 / A și: auă / E: ml uva] 1 (Iuz; șîs strugur de ~) Strugure. 2 (Olt; spc) Varietate de strugure cu boabe mărunte și dese Si: berbecel.

áuă s. f. – Struguri. Lat. ūva (Pușcariu 166; Candrea-Dens., 117; DAR); cf. it., sp., port. uva (sard. ua, engad. üa). Cuvînt vechi, care pare să fi fost arhaism încă în sec. XVII; totuși, s-a păstrat, parțial, în Olt., ca nume al unei varietăți de strugure. (Cf. Pușcariu, Dacor., VIII, 324).

AUĂ s. f. (ȚR, Trans. SV) Strugure. B: Greznovenĭ. [l. greznŭ). Strugur de auo. MARDARIE, 129. Obĭimaju; obĭemlju lozu. Strîng auo. Culeg viță. MARDARIE, 288. Grozdŭ, aua, strugurulGreznovenie, strugurii, aua. ST. LEX., 268; cf. MARDARIE, 176. C: Culeage strugurii viei pămîntului, că s-au copt aua [marg. poama]. NT, 314r. Etimologie: lat. uva. Cf. poamă.

auă f. varietate de strugure cu boabe mărunte și dese. [Vechiu-rom. auă, strugure = lat. UVA, cu a protetic].

aúă f. (lat. uva). Ps. S. Poamă, strugurĭ. Azĭ. Olt (Dolj). Un fel de strugurĭ cu boabe micĭ și dese.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

auă s. v. STRUGURE.[1]

  1. După alte surse, acc.: auă. LauraGellner
Intrare: auă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • a
  • aua
plural
  • aue
  • auele
genitiv-dativ singular
  • aue
  • auei
plural
  • aue
  • auelor
vocativ singular
plural