ATÎTA³, atîția, atîtea, adj. nehot. 1. Așa de mult (sau de scump, de tare, de bine, de îndelungat etc.). Era buimac de cap și hămesit de foame de-atîta umblat. CREANGĂ, P. 145. Pentru atîta încredere nu am cum să-ți mulțumesc. ODOBESCU, S. III 9. Gloria te puse l-atîta înălțime, Cît n-aveai tu deasupra-ți și-alăturea pe nime! ALECSANDRI, P. III 253. ◊ (Neobișnuit, în forma de pl. art.) Pădurea cu mirosul ei înviorător, cu atîtele-i umbre de frunziș, cu atîtele-i lumini. CARAGIALE, N. S. 48. ◊ Loc. adv. De atîtea ori = așa de des; adeseori. Ți-aduci aminte cum pe-atunci, Cînd ne plimbam prin văi și lunci, Te ridicam de subsuori De-atîtea ori, de-atîtea ori? EMINESCU, O. I 235. ◊ Expr. Atîta pagubă! = n-are importanță, se poate trece cu vederea. Cînd era prin tindă, ea și-a amintit C-a lăsat aprinsă alba luminare... Atîta pagubă mai mare! COȘBUC, P. I 248. Ce mai atîta? = ce să mai vorbim? ce mai tura-vura? ◊ (Cu valoare de pronume nehotărît) Au venit atîția, că nu mai avea unde să stea. Sînt atîtea de făcut! ▭ (Întărit prin repetare) Ciudat de unde avea și fata aceasta să-i spuie atîtea și atîtea. Dintr-un nimic... găsea pricină de vorbă ceasuri întregi. BASSARABESCU, V. 19. 2. (Exclude orice surplus cantitativ) Numai acesta, acesta singur. Dumneata atîta copilă ai. SADOVEANU, M. 112. Cine poate sta împotriva lui Dănilă Prepeleac? (că așa îi era porecla: pentru că atîta odor avea și el pe lîngă casă, făcut cu mîna lui). CREANGĂ, P. 39. ◊ Expr. Atîta lucru = lucru de nimic, motiv neînsemnat. Își dădu seama că nu avusese curaj. Nu îndrăznise nici măcar atîta lucru: să se uite la vizitiu. DUMITRIU, B. F. 36. Te-am prins de mînă Și-am vrut să te cuprind-și pentru-atîta lucru Ai plîns și n-ai venit la noi o săptămînă. COȘBUC, P. I 173. Forme gramaticale: gen.-dat. pl. atîtor și (cu valoare de pron. nehot.) atîtora. – Variantă: (rar) atît adj. nehot. m.