Definiția cu ID-ul 412646:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
atrățel (atrăței), s. m. – Plantă, limba cîinelui (Cynoglossum officinale). Mag. atracél „Borrago officinalis” (Cihac, II, 477; DAR; Gáldi, Dict., 83).