2 definiții pentru atrop
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ATROP, -Ă adj. (bot.; despre organe) cu poziție dreaptă, nerăsucită. (< fr. atrope)
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
atrop adj. m., pl. atropi; f. sg. atropă, pl. atrope
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: atrop
atrop adjectiv
| adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
atrop, atropăadjectiv
- 1. (Despre organe) Cu poziție dreaptă, nerăsucită. MDN '00
etimologie:
- atrope MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.