4 definiții pentru atitudinal


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

atitudinál, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: cf it attitudinale] 1-6 Referitor la atitudine (1-6). 7-12 De atitudine (1-6).

ATITUDINÁL, -Ă adj. Referitor la atitudine, de atitudine. [Cf. it. attitudinale].

ATITUDINÁL, -Ă adj. referitor la atitudine. (< it. attitudinale)

atitudinál, -ă adj. Referitor la atitudine, de atitudine ◊ „Domnul Pluhar al lui P.G. – care știe excelent să compună bătrâni – are o gamă atitudinală amplă, în aceeași situație putând fi, în doar câteva minute, abătut, dezinvolt, șoltic, farsor [...]” R.lit. 15 X 84 p. 16. ◊ „Regret doar că «Exercițiile...» nu au devenit și un jurnal de creație, ci doar unul atitudinal. Ap. 78/93 p. 10 (din it. attitudinale; DN3)

Intrare: atitudinal
atitudinal adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • atitudinal
  • atitudinalul
  • atitudinalu‑
  • atitudina
  • atitudinala
plural
  • atitudinali
  • atitudinalii
  • atitudinale
  • atitudinalele
genitiv-dativ singular
  • atitudinal
  • atitudinalului
  • atitudinale
  • atitudinalei
plural
  • atitudinali
  • atitudinalilor
  • atitudinale
  • atitudinalelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)