ATINGERE, atingeri, s. f. Acțiunea de a (se) atinge și rezultatul ei. 1. Contact, lovitură ușoară. Cutia uriașă, plutitoare, din tablă de fier, era goală și răsuna la toate atingerile din afară. DUMITRIU, B. F. 153. Își scutură mîinile ca de-o atingere murdară. C. PETRESCU, A. 357. ◊ Expr. A intra (sau a fi, a veni, a ajunge) în atingere cu... = a intra (a fi, a veni etc.) în contact cu..., în relații cu... Copiii domnului Arghiropol... nu veneau în atingere cu copiii din mahala. PAS, Z. I 215. 2. Știrbire, vătămare. N-au ce căuta în partid cei ce ar încerca să aducă cea mai mică atingere unității partidului. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 158. 3. Ajungere la un anumit punct sau nivel (în timp, în spațiu, pe scara valorilor etc.). Atingerea și depășirea nivelului de producție planificat.