ATICISM (< fr. atticisme < lat. alticismus < gr. attikismos) Referindu-se la felul ales de a vorbi al atenienilor din Atica, termenul a căpătat ulterior înțelesul de a vorbi concis și elegant. La greci, în epoca elenistică, aticismul consta în imitarea limbii marilor autori atenieni. La romani, în perioada ciceroniană, aticii, spre deosebire de asiatici, erau adepții unui stil ornamentat, ca și oratorii care luau ca model pe marii prozatori atenieni. În accepțiunea modernă și cu privire la stil, aticismul și-a îmbogățit semnificația, însemnînd un ideal de perfecție a artei cuvîntului, o împletire de măsură sau conciziune, eleganță, puritate, finețe și precizie în exprimare. M. Eminescu, în Scrisoarea I, i-a acordat acest bogat înțeles, când vorbește ironic despre pedantul care îi va aprecia limba și stilul: Poate vrun pedant cu ochii cei verzui, peste un veac Printre tomuri brăcuite așezat și el, un brac, Aticismul limbii tale o să-l pună la cîntari, Colbul ridicat din carte-ți l-o sufla din ochelari...