ATESTAT, -Ă (FORMĂ / CONSTRUCȚIE ~) Termen utilizat pentru forme și construcții descoperite în texte sau în înregistrări de limbă vorbită, existând deci certitudinea folosirii lor prezente sau trecute; se opune lui neatestat*, termen acoperind două tipuri de situații: a) sin. cu reconstruit, utilizat pentru a desemna forme și construcții reprezentând stadii anterioare de limbă, nedescoperite până acum în texte, refăcute mental, pe baza legilor* fonetice ale gramaticii comparate*; b) pentru a desemna construcții care, prezentând un grad mare de deviere, sunt imposibil de conceput în limba studiată. Formele și construcțiile neatestate, spre deosebire de cele atestate, se marchează grafic prin asterisc* [*], așezat în partea stângă, sus, a cuvântului sau a construcției. Vezi ASTERISC; NEATESTAT. G.P.D.