2 intrări
6 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
atelane f. pl. farse populare în vechiul teatru roman.
*ateláne f. pl. (lat. atellanae). Farse populare romane, jucate întîĭ la Atella (în Compania), lîngă Averso de azĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
atelánă sf [At: DN3 / Pl: ~ne / E: fr atellanes, lat atellana] Piesă satirică jucată de tineri romani, cu originea în orașul Atella din Campania.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ATELÁNĂ s.f. Piesă de teatru satirică care era jucată de tineri romani și care își are originea în orașul Atella din Campania. [Cf. fr. atellanes, lat. atellana].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ATELÁNĂ s. f. piesă de teatru satirică jucată de tineri romani, din orașul Atella (Campania). (< fr. atellane, lat. atellana)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare specializate
Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.
ATELANE (de la Alella, oraș în Campania) Farse populare, satirice, la romani. Formă incipientă a comediei romane, cu personaje fixe, invariabile și grotești, care purtau măști caracteristice, ce personificau anumite trăsături fizice sau de caracter. După moartea lui Terențius, atelanele devin un gen literar care detronează comedia. Principalii autori au fost Novius și L. Pom- ponius. Spre deosebire de ceea ce se întîmpla în cadrul comediei, un om liber putea juca în atelane fără a-și pierde dreptul său de cetățean.
- sursa: MDTL (1979)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |