ATARAXIE S. f. 1. Concepție filozofică idealistă din antichitate, după care omul trebuie să tindă spre o stare de perfectă liniște sufletească, cu excluderea oricăror emoții, sentimente sau pasiuni. 2. (Med.) Stare bolnăvicioasă de pasivitate a unui organ, a unui sistem sau a unei funcțiuni.