ataraxie sf [At: IBRĂILEANU, A. 9 / S: (înv) ~acsie / Pl: ~ii / E: fr ataraxie] 1 (Flz) Stare de liniște sufletească, de renunțare la orice sentimente și pasiuni, considerată de filozofia antică drept calea spre fericire, binele suprem. 2 (Med) Stare psihică specifică anumitor bolnavi mintali, caracterizată prin nepăsare și sentiment de superioritate față de semeni. 3 Atitudine și comportare ascetică. 4 (Med; șîs) ~ digestivă Stare patologică de pasivitate a unui organ sau a unei funcții.