4 definiții pentru atăgârța


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

atăgârța vt [At: HEM 2035 / Pzi: ez și atăgâ / E: a2 + tăgârța] (Reg) A atârna (1).

atăgîrț și -éz, a v. tr. (d. tăgîrță, traistă). Munt. Atîrn. V. refl. Mă atîrn, mă țin de cineva: nu te atăgîrța de mine! – Și tăgîrțez.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ATĂGÂRȚÁ vb. v. agăța, atârna, prinde, spânzura, suspenda.

atăgîrța vb. v. AGĂȚA. ATÎRNA. PRINDE. SPÎNZURA. SUSPENDA.

Intrare: atăgârța
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • atăgârța
  • atăgârțare
  • atăgârțat
  • atăgârțatu‑
  • atăgârțând
  • atăgârțându‑
singular plural
  • atăgârțea
  • atăgârțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • atăgârțez
(să)
  • atăgârțez
  • atăgârțam
  • atăgârțai
  • atăgârțasem
a II-a (tu)
  • atăgârțezi
(să)
  • atăgârțezi
  • atăgârțai
  • atăgârțași
  • atăgârțaseși
a III-a (el, ea)
  • atăgârțea
(să)
  • atăgârțeze
  • atăgârța
  • atăgârță
  • atăgârțase
plural I (noi)
  • atăgârțăm
(să)
  • atăgârțăm
  • atăgârțam
  • atăgârțarăm
  • atăgârțaserăm
  • atăgârțasem
a II-a (voi)
  • atăgârțați
(să)
  • atăgârțați
  • atăgârțați
  • atăgârțarăți
  • atăgârțaserăți
  • atăgârțaseți
a III-a (ei, ele)
  • atăgârțea
(să)
  • atăgârțeze
  • atăgârțau
  • atăgârța
  • atăgârțaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)