opțiuni

2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

atârdisí vi [At: I. NEGRUZZI, S. I, 295 / V: atir- / Pzi: ~sesc / E: ngr αρτηρδισω] (Grî) A supralicita.

atîrdisésc, atirdisésc, artîrdisésc, artorosésc, arturisésc și artirisésc v. tr. (ngr. artirdizo și artirízo, aor. -irdisa, -irisa, d. turc. artyrmak, aor. artyrdy, a adăuga, d. artyk, maĭ mult; bg. atyrdisam, sîrb. arterisati). Vechĭ. Daŭ maĭ mult la mezat. Adjudic.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ATÂRDISÍ vb. v. licita, supralicita.

atîrdisi vb. v. LICITA. SUPRALICITA.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

atîrdisí (-sésc, – ít), vb. – A licita, a oferi. – Var. artîrdisi, artorosi, arturosi. Ngr. ἀστηρ(δ)ίζω, aorist ἀστήρισα, din tc. arturmak, aorist arterde (Șeineanu, II, 28), cf. bg. atardisam, sb. arterisati. – Der. atîrdiseală, s. f. (licitație); atîrdisitor, s. m. (licitant, ofertant).

Intrare: atârdisi
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • atârdisi
  • atârdisire
  • atârdisit
  • atârdisitu‑
  • atârdisind
  • atârdisindu‑
 singular plural
  • atârdisește
  • atârdisiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • atârdisesc
 (să)
  • atârdisesc
  • atârdiseam
  • atârdisii
  • atârdisisem
a II-a (tu)
  • atârdisești
 (să)
  • atârdisești
  • atârdiseai
  • atârdisiși
  • atârdisiseși
a III-a (el, ea)
  • atârdisește
 (să)
  • atârdisească
  • atârdisea
  • atârdisi
  • atârdisise
plural I (noi)
  • atârdisim
 (să)
  • atârdisim
  • atârdiseam
  • atârdisirăm
  • atârdisiserăm
  • atârdisisem
a II-a (voi)
  • atârdisiți
 (să)
  • atârdisiți
  • atârdiseați
  • atârdisirăți
  • atârdisiserăți
  • atârdisiseți
a III-a (ei, ele)
  • atârdisesc
 (să)
  • atârdisească
  • atârdiseau
  • atârdisiră
  • atârdisiseră
Intrare: atârdisire
atârdisire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • atârdisire
  • atârdisirea
plural
  • atârdisiri
  • atârdisirile
genitiv-dativ singular
  • atârdisiri
  • atârdisirii
plural
  • atârdisiri
  • atârdisirilor
vocativ singular —
plural —
atârdisit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • atârdisit
  • atârdisitul
  • atârdisitu‑
  • atârdisită
  • atârdisita
plural
  • atârdisiți
  • atârdisiții
  • atârdisite
  • atârdisitele
genitiv-dativ singular
  • atârdisit
  • atârdisitului
  • atârdisite
  • atârdisitei
plural
  • atârdisiți
  • atârdisiților
  • atârdisite
  • atârdisitelor
vocativ singular — —
plural — —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)