ASURZIRE S. f. Acțiunea de a asurzi. 1. Pierdere (totală sau parțială) a auzului; imposibilitate (trecătoare) de a auzi distinct, din cauza unui zgomot puternic. 2. Suprimare a sonorității unei consoane (ca consecință a faptului că pronunțarea se face fără participarea coardelor vocale). Pronunțarea «supteran» a cuvîntului «subteran» se explică prin asurzirea consoanei «b».