ASTRĂINA vb. (Mold., Ban.) A (se) înstrăina. A: Voi, nemulțămitorilor, ...de împărățiia ceriului vă astrăinat. VARLAAM. Cum iaste întunearecul astreinat de lumină, așea iaste și mîndrul astreinat de toate bunătățile. L SEC. XVII, 138^r. C: Astrienĕdz. Abalieno. AC, 329. Oamenii... de feții lui Dumnedzeu sufletești astrienundu-se. CAT. B, 45. Variante: astreina (L SEC. XVII, 138^r), astriena (AC, 329; CAT. B, 45). Etimologie: pref. a- + străin + suf. -a. Vezi și astrienător, astrienătură.