warning
Forma astariu este o variantă a lui astar.

7 definiții pentru astar

Explicative DEX

astar sn [At: GHEORGACHI, ap. LET. III, 321/7 / V: ~riu, c~ / Pl: ~e, ~uri / E: tc astar] (Înv) Pânză groasă care servea (mai ales) pentru căptușeală de haine (dar și pentru acoperit fața morților, pentru împodobit caii domnești, pentru strecurat etc.).

ASTAR (pl. -re) sn. Pînză ordinară: să strecuri zama prin ~ curat (DRĂGH.) [tc.].

astar n. pânză groasă de căptușit haine. [Turc. ASTAR].

astár n., pl. urĭ (turc. astar, căptușeală, d. ar. astar, pl. d. sitr, perdea; ngr. astári, alb. sîrb. bg. astár. V. ceadîr și șatră). Rar azĭ (Mold.). Căptușeală. Un fel de pînză groasă de cînepă de acoperit ceva, de strecurat ș. a.

astariu sn vz astar

castar sn vz astar

Etimologice

astar s. m. – Pînză ordinară. – Mr. astară. Tc. astar „căptușeală”, din per. aster (Șeineanu, II, 27; Meyer 20); cf. ngr. ἀστάρι, alb. bg. astar. Înv. (sec. XVIII). – Der. astaragiu, s. m. (negustor de pînză); astăreală, s. f. (căptușeală); astări, vb. (a căptuși).

Intrare: astar
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • astar
  • astarul
  • astaru‑
plural
genitiv-dativ singular
  • astar
  • astarului
plural
vocativ singular
plural
astariu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
castar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)