7 definiții pentru astar
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
astar sn [At: GHEORGACHI, ap. LET. III, 321/7 / V: ~riu, c~ / Pl: ~e, ~uri / E: tc astar] (Înv) Pânză groasă care servea (mai ales) pentru căptușeală de haine (dar și pentru acoperit fața morților, pentru împodobit caii domnești, pentru strecurat etc.).
‡ASTAR (pl. -re) sn. Pînză ordinară: să strecuri zama prin ~ curat (DRĂGH.) [tc.].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
astar n. pânză groasă de căptușit haine. [Turc. ASTAR].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
astár n., pl. urĭ (turc. astar, căptușeală, d. ar. astar, pl. d. sitr, perdea; ngr. astári, alb. sîrb. bg. astár. V. ceadîr și șatră). Rar azĭ (Mold.). Căptușeală. Un fel de pînză groasă de cînepă de acoperit ceva, de strecurat ș. a.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
astariu sn vz astar
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
castar sn vz astar
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
astar s. m. – Pînză ordinară. – Mr. astară. Tc. astar „căptușeală”, din per. aster (Șeineanu, II, 27; Meyer 20); cf. ngr. ἀστάρι, alb. bg. astar. Înv. (sec. XVIII). – Der. astaragiu, s. m. (negustor de pînză); astăreală, s. f. (căptușeală); astări, vb. (a căptuși).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |