Definiția cu ID-ul 898112:
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
ASONANȚĂ s. f. (< it. assonanza, cf. fr. assonance): repetarea aceleiași vocale accentuate într-un vers sau într-o frază însoțită de consoane asemănătoare, pentru a produce efecte expresive, că în versul „Căci unde-ajunge nu-i hotar...” (M. Eminescu).