*ASONANȚĂ (pl. -țe) sf. ✒️ Potrivirea vocalei accentuate din cuvintele de la sfîrșitul a două sau mai multe versuri; e des întrebuințată, în afară de rimă, în poezia noastră populară și în compunerile vechi poetice, ca Psaltirea versificată a lui Dosofteiu; mai adesea însă în literaturile streine, cum e cea franceză din evul mediu [fr.].