asoga, asog, vb. tranz. – (înv.) 1. A da aluatului forma pâinii, înainte de a o băga în cuptor. 2. A frământa aluatul din care se face pâinea (în Mara, Hoteni, Oncești). 3. A rupe aluatul și a-l potrivi cu mâinile ca să intre în tava pentru copt (în Budești, Berbești, Vad, Săcel, Petrova, Vișeu) (ALR 1971: 523): „Aluat de grâu asogând” (Bârlea 1924: 85); „Ba eu numa am văzut / Asogând colac de grâu” (Papahagi 1925: 271). Atestat doar în nordul Transilvaniei și Maramureș (ALR 1965: 1056). – Din a- + soga (MDA).