ASINDET Construcție sintactică având funcție stilistică, realizată prin suprimarea elementelor de relație (conjuncții*, rar și prepoziții*) între componentele unui grup sintactic, ale unei propoziții sau ale unei fraze: Veni, vidi, vici; Ai carte, ai parte. Pot fi omise: a) prepoziții (în grupul nominal*), având ca rezultat formule eliptice: acțiune fulger „~ca fulgerul” sau, în textul literar, efecte comic-parodice ale altor registre stilistice funcționale (vezi STIL): Mare devenă foarte iritat pronunțat dumnezeu mami, nu personal [despre] cineva, ci ghinion. Atunci Costăchel Gudurău care sta [la] altă masă criticând guvernul [în] gura mare, sculat... (Caragiale); b) conjuncții coordonatoare (în propoziție / frază): Cugetul, cumpăna, steaua / grea judecată îmi fac (Blaga). Nu numai raporturile copulative, ci și cele adversative sau conclusive se pot realiza prin parataxă*: Și dă el să descuie ușa, nu poate; dă s-o desprindă, nici atâta (Creangă); Dascălul nu ne mai primea în școală, Irinuca nu ne putea vindeca, pe bunicul n-avé cine-l înștiința, merindele erau pe sfârșite, rău de noi (id.); sunt omise conjuncțiile dar (nu poate), deci / așadar (rău de noi); c) mai rar conjuncții subordonatoare (în frază): Na! car mi-a trebuit, car am găsit (Creangă) = „dacă mi-a trebuit car”; Nu-ți face una copii, iei alta; nu face nici aceea, alta (id.) = „dacă nu-ți face...”. • Funcția stilistică a asindetului este dublă: asindetul poate avea efect cumulativ și redundant într-o enumerare* paratactică în care sunt omise elementele coordonatoare: Ca, să-ajung până la tine, / Pentru tine-au obosit / Calul, / Vântul, / Moartea - / Toate mi-au făcut pe voie (Minulescu); prin asindet se obține însă și efectul invers, de dinamizare a textului, mai ales atunci când omisia conjuncției este însoțită și de alte forme ale elipsei* sau repetiției*: O alifie / La sfrinție / O băutură / La căldură, / La frig, / Țipirig (...) / Cum ți-e răul, / Cârmâzul, spânzul, scăpăul, / Sânge de nouă frați, coconari, / Migdale amari / Așa îți este și leacul (Arghezi). • Figura opusă este polisindetonul*, cu care asindetul poate coexista în text: Și frunze albe, frunze negre / Copacii albi, copacii negri;/ Și pene albe, pene negre / Decor de doliu funerar (Bacovia). Vezi PARATAXĂ; POLISINDET(ON). M.M.