ASIMILARE Accident* fonetic foarte răspândit, prin care se desemnează schimbarea uneia sau a mai multora dintre caracteristicile articulatorii ale unui sunet sub influența altui sunet asemănător, aflat în vecinătate. Criteriile care stau la baza clasificării asimilării sunt: A. natura sunetului care se modifică; în funcție de aceasta există: a) asimilare vocalică: locomie (pentru lăcomie), ascunsură (pentru ascunseră); b) asimilare consonantică: șușea (pentru șosea), poptit (pentru poftit); B. numărul trăsăturilor articulatorii care se modifică: a) asimilare parțială ce privește schimbarea uneia sau cel mult a două dintre caracteristicile fonetice ale sunetului: nm > mm: îmmulți, o... u > u... u: cușciug. Acest tip de asimilare este numit de unii lingviști acomodare*. În vorbirea populară, apare mai frecvent asimilarea de tipul i... e >... e...e într-un număr relativ important de neologisme: belét, deréctor, frezér, regemént, b) asimilarea totală, adică schimbarea tuturor caracteristicilor fonetice ale sunetului; astfel ă... u...> u...u; nimurui (pentru nimănui), ă...i >i...i richită (pentru răchită); C. distanța la care se găsesc cele două sunete: a) asimilarea în contact: nb > mb: îmbuna; b) asimilarea la distanță: s...t > s...s ascusit (pentru ascuțit). În raport cu poziția sunetului asimilat față de sunetul modificator, asimilarea la distanță este, uneori, numită anticipare* sau propagare*, iar asimilarea în contact, acomodare*. D. Poziția față de reper a sunetului modificat; a) asimilare regresivă: sunetul supus schimbării se află înaintea sunetului modificator: l...r- > r...r: pârcuri (pentru pâlcuri); b) asimilare progresivă: sunetul supus schimbării se află după sunetul modificator: ț...t > ț... ț: țințirim (pentru țintirim). • Diferitele tipuri de asimilare pot fi recunoscute în evoluția cuvintelor, în trecerea de la latină la română: lat. scabiam > rom. zgaibă; lat. familia > rom. fămeie > femeie; lat. eradicare > rom. rădica > ridica; lat. *mirionem > rom. mirune > minune; lat. corona > rom. curună > cunună. Asimilarea se întâlnește în procesul de derivare a cuvintelor cu prefixul în-: îmbuna, îmbrăca, îmbogăți, împinge. Vezi: ACOMODARE; ANTICIPARE; PROPAGARE. C.C.