O definiție pentru asert


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

asért s. n., pl. asérte

Intrare: asert
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • asert
  • asertul
  • asertu‑
plural
  • aserte
  • asertele
genitiv-dativ singular
  • asert
  • asertului
plural
  • aserte
  • asertelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)