ASEMUIRE, asemuiri, s. f. (Învechit) Faptul de a asemui; comparare; (concretizat) asemănare, identitate. «Suflă», ce posedă asemuirea celor trei litere finale cu «află», nu rimează însă cît de puțin cu acesta din urmă. MACEDONSKI, O. IV 41. Nu ne încumetăm a pretinde că [studiul] nu va fi conținînd erori multe de fapte și chiar unele aprețuiri și asemuiri prea îndrăznețe. ODOBESCU, S. I 235.