ASCULTĂTOR, -TOARE adj. sm. f. 1 Care ascultă ¶ 2 Care ascultă de sfaturile, de poruncile cuiva; supus: să fii ascultătoare, să nu ieși din cuvîntul lui (ISP.) ¶ 3 ‡Care atîrnă de cineva, care este sub stăpînirea cuiva: Renii... ~ cătră ocolul Galaților (M.-COST.) ¶ 4 Care ascultă lecțiunile unui profesor, un curs, o cuvîntare ținută în public, etc., auditor: are puțini ~i ¶¶ contr. NEASCULTĂTOR.