ascruma vt [At: DOSOFTEI, V. S. 110/24 / Pzi: ~um / E: a- + scrum] (Înv) A preface în scrum. corectat(ă)

†ASCRUMA (-umez) vb. tr. Maram. A preface în scrum.

ascruméz v. tr. (d. scrum). Vechĭ. Prefac în scrum.

ASCRUMA vb. (Mold.) A preface în scrum, a arde. Au opărit, de au ascrumat și au ars buruianele și toată verdeața. DOSOFTEI, VS. Etimologie: pref. a- + scrum + suf. -a. Vezi și ascrumat. Cf. pojări.

ascruma, v.t. (reg.) A transforma în cenușă; a carboniza, a arde. – Din a- (protetic) + scrum „cenușă”.