Definiția cu ID-ul 407284:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
arătură (arături), s. f. – Arat, acțiunea și rezultatul lui a ara. Lat. ărātūra (Pușcariu 110; REW 602 a; DAR); cf. it. aratura, v. fr. areüre, cat., sp., port. aradura. Cf. ara.