arămită, arămite, s.f. – (reg.) Țuica din prima distilare (Memoria, 2004). „Fruntea horincii”; arcoziță, șpirt, țuslă. La prima fiertură a borhotului se obține o cantitate superficială de alcool cu o tărie de 80-90 grade. Pe vremuri, această horincă de leac se oprea, fiind folosită în gospodărie pentru diverse tămăduiri (ulterior, înlocuită cu spirtul medicinal). – Part. lui arămi.