8 definiții pentru arzuliu

arzulíu, -íe a [At: MARDARIE, L. 4116 / V: (înv) -uriu / Pl: ~ii / E: tc arzulu] (Pop) Înfocat (3).

ARZULÍU, -ÍE, arzulii, adj. (Rar, ironic) Arzător, fierbinte. Tu ești Gerilâ?... Tu trebuie să fii, pentru că și focul îngheață lîngă tine de arzuliu ce ești! CREANGĂ, P. 240.

ARZULÍU, -ÍE, arzulii, adj. (Rar, ir.) Arzător3. – Din arz (prez. ind. al lui arde) + suf. -ul-iu.

arzulíu, (arzulíe), ad.j – Înflăcărat, aprins, focos. Tc. arzülü „dornic” (DAR; Pascu, Beiträge, 14), cu semantism datorat asocierii cu arz-, de la a arde. După Candrea-Dens., 78, de la arde. Probabil din același cuvînt tc., într-o formă redusă *arzü, care nu ni se pare clară, derivă arzoi (var. arzui), adj. (aprins, înflăcărat, pasionat), pe care DAR îl derivă direct din a arde.

arzulíu, arzulíe, arzulíi, adj. (înv. și reg.) aprins, înfocat

arzuliu a. Mold. înfocat: focul îngheață lângă tine de arzuliu ce ești CR.

arzúĭ, -úĭe și arzulíŭ, -íe adj., pl. f. ca m. (turc. arzülü, pofticios). Fam. Arzător, vioĭ, plin de foc: ochĭ arzuĭ. Est. (supt infl. luĭ arz 2). Arzător, care te frige (Cr.).


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

arzuliu, arzulii, s. m. om violent, bătăuș.

Intrare: arzuliu
arzuliu adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular arzuliu arzuliul arzulie arzulia
plural arzulii arzuliii arzulii arzuliile
genitiv-dativ singular arzuliu arzuliului arzulii arzuliei
plural arzulii arzuliilor arzulii arzuliilor
vocativ singular
plural