ARZIHAL s. n. (Mold., ȚR) Jalbă, plîngere adresată de o persoană sultanului sau marelui vizir. A: Au făcut Matei-Vodă arzahal sau răvaș de jalbă la singur împăratul. M. COSTIN. Au dat Mihai-Vodă la dînsul arzihal, de la Edecule, arătînd în ce stare se află, și l-au scos Numan-Pașa de la închisoare. PSEUDO-AMIRAS; cf. AXINTE URICARIUL; PSEUDO-AMIRAS (gl.); PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. B: Să duse și deate arzoval la vizirul. LET. ȚR, 35^v.Variante: argihal (PSEUDO-AMIRAS, gl.), arzahal (M. COSTIN), arzaval (PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU), arzoval (LET. ȚR. 35^v), arzuhal (AXINTE URICARIUL). Etimologie: tc. arzihal, arzuhal (pop. arzoval).