Definiția cu ID-ul 948810:
Arhaisme și regionalisme
arunc, aruncuri, s.n. – (reg.) Socoteală, dare: „Se calcula cantitatea de fân ce trebuia să o dea fiecare asociat, după numărul de oi furajate și numărul de zile pentru care asociatul trebuia să asigure mâncare pentru păcurari”, la iernatul oilor, în câmp, sau într-o locație din apropierea satului (cf. Dăncuș, 1986: 51; Ieud). – Din arunca (< lat. eruncare „a plivi, a arunca buruienile”) (MDA).
Exemple de pronunție a termenului „arunc” (50 clipuri)
Clipul 1 / 50