ARNICI s. n. Bumbac răsucit într-un singur fir și vopsit în diferite culori, întrebuințat la cusutul înfloriturilor pe cămăși, pe ștergare etc. Fără înveșmîntarea de arnăut, cu găitane multe, fără îndrăcitele de arme de la briu, așa cum se înfățișa acum, în cămașa lungă de pînză, cu rîuri de amici roșu pe mîneci și la gît, Iani arăta ca un țăran mai bătrîior. PAS, L. I 99. [Țăranii] au păstrat... cămășile lungi și albe ca floarea, cu chenaruri de fluturi și amici pe la poale și pe la mîneci. HOGAȘ, DR. II 185. Cucule, de unde vii? – De la Cluj, de la Sibii! – Da de mîndra ce mai știi? – Știu bine că-i sănătoasă, Șede la masă și coasă Cu arnici și cu mătasă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 118.