armăsar, armăsari, s.m. Bucată de lemn (stejar), de circa 3 m, fixată pe una din aripile porților de lemn tradiționale; servește la închiderea porții. – Prin metaforă, armăsar < lat. vulg. armessarius, de la (equus) admissarius (DER). ■ Cuv. rom. > magh. hermekszár (Bakos, 1982), ucr. harmasar (Candrea, după DER).