ARMONIC, -Ă, armonici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Bazat pe principiile armoniei¹. 2. S. f. (Fiz.) Vibrație care însoțește vibrația fundamentală de același tip și care se produce cu o frecvență egală cu un multiplu întreg al frecvenței vibrației fundamentale. – Din fr. harmonique, lat. harmonicus.