2 intrări
4 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
armăși [At: VARLAAM, C. 264/2 / Pzi: ~șesc / E: armaș] 1 (Înv) A face pe cineva armaș (1). 2 (Fig; înv; în limba cărților bisericești) A chinui precum chinuiau armașii pe osândiți. 3 (Fig; înv; îlb) A martiriza.
†ARMĂȘI (-ășesc) vb. tr. 1 🔎 A face armaș pe cineva: De cînd eu te-am armășit Nici o slujbă n’ai plinit (TEOD.) ¶ 2 fig. ‡A asupri, a chinui, a schingiui: decît trupurile mai rău armășeaște sufletele (VARL.).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
2) armășésc v. intr. Exercit funcțiunea de armaș. V. tr. Fac armaș. Fig. Asupresc, chinuĭesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
armăși, armășesc, vb. IV (reg., înv.) 1. a face armaș pe cineva prin ordin domnesc 2. a chinui, a martiriza
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: armășit
armășit participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
Intrare: armăși
| verb (VT402) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)