ARIPAT, -Ă, aripați, -te, adj. 1. Care are aripi; înaripat. Entuziasmul meu era... nebiruit față de luciurile și stufăriile acelor lacuri, ținut neatîrnat al sălbătăciunilor aripate. SADOVEANU, N. F. 53. Se umplu casa cu niște jivine aripate. ISPIRESCU, U. 100. ♦ Fig. Însuflețit, avîntat, înaripat. Cuvinte aripate. ♦ (Tehn.) Care este prevăzut cu dispozitive în formă de aripi. Roată aripată. ♦ (Despre fructe și semințe) Prevăzut cu două frunzișoare subțiri în formă de aripi. 2. (Despre păsări) Împușcat în aripă, atins de alice la o aripă. Pușca izbucni. – Căzură amîndouă [gîștele] sfărmînd balta... – A doua-i aripată numai. N-o lăsa, cucoane. Scapă-n stuh. SADOVEANU, O. A. II 153.