2 intrări

2 definiții

arhivá vb., ind. prez. 1 arhivéz, 3 sg. și pl. arhiveáză

ARHIVÁ vb. tr. A clasa documentele în arhive după criterii prestabilite. (< fr. archiver)

Intrare: arhivat
arhivat participiu
participiu (PT2) masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular arhivat arhivatul arhiva arhivata
plural arhivați arhivații arhivate arhivatele
genitiv-dativ singular arhivat arhivatului arhivate arhivatei
plural arhivați arhivaților arhivate arhivatelor
vocativ singular
plural
Intrare: arhiva
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) arhiva arhivare arhivat arhivând singular plural
arhivea arhivați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) arhivez (să) arhivez arhivam arhivai arhivasem
a II-a (tu) arhivezi (să) arhivezi arhivai arhivași arhivaseși
a III-a (el, ea) arhivea (să) arhiveze arhiva arhivă arhivase
plural I (noi) arhivăm (să) arhivăm arhivam arhivarăm arhivaserăm, arhivasem*
a II-a (voi) arhivați (să) arhivați arhivați arhivarăți arhivaserăți, arhivaseți*
a III-a (ei, ele) arhivea (să) arhiveze arhivau arhiva arhivaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)