arheologíe, arheologii s. f. Știință apărută pe la sfârșitul sec. 18, care studiază, pe baza interpretărilor vestigiilor culturilor materiale păstrate, trecutul istoric al omenirii. ♦ Arheologia creștină = disciplină teologică auxiliară istoriei Bisericii și liturgicii. ♦ Arheologie biblică = expunerea științifică a stării naturale și sociale a poporului biblic evreu. – Fin fr. archéologie (< gr. arheologhia).