3 definiții pentru argumentativ


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

argumentativ, ~ă a [At: RALEA, E. O. 224 / Pl: ~i, ~e / E: fr argumentatif] 1 a Care argumentează. 2-4 a Care conține argumente (1-3). 5 a (Pex) Care este rațional, logic. 6 (Îlav) În mod ~ Prin argumentare (1).

ARGUMENTATÍV, -Ă adj. care conține o argumentare. (< engl. argumentative)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

argumentatív adj. m., pl. argumentatívi; f. sg. argumentatívă, pl. argumentatíve

Intrare: argumentativ
argumentativ adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • argumentativ
  • argumentativul
  • argumentativu‑
  • argumentati
  • argumentativa
plural
  • argumentativi
  • argumentativii
  • argumentative
  • argumentativele
genitiv-dativ singular
  • argumentativ
  • argumentativului
  • argumentative
  • argumentativei
plural
  • argumentativi
  • argumentativilor
  • argumentative
  • argumentativelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)