3 definiții pentru argumentativ
argumentatív adj. m., pl. argumentatívi; f. sg. argumentatívă, pl. argumentatíve
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
argumentatív, ~ă a [At: RALEA, E. O. 224 / Pl: ~i, -e / E: fr argumentatif] 1 a Care argumentează. 2-4 a Care conține argumente (1-3). 5 a (Pex) Care este rațional, logic. 6 (Îlav) În mod ~ Prin argumentare (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ARGUMENTATÍV, -Ă adj. care conține o argumentare. (< engl. argumentative)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: argumentativ
argumentativ
adjectiv
|
adjectiv
(A1)
Surse flexiune: DOR |
masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | argumentativ | argumentativul | argumentativă | argumentativa |
| plural | argumentativi | argumentativii | argumentative | argumentativele | |
| genitiv-dativ | singular | argumentativ | argumentativului | argumentative | argumentativei |
| plural | argumentativi | argumentativilor | argumentative | argumentativelor | |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||