3 definiții pentru argumentativ
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
argumentativ, ~ă a [At: RALEA, E. O. 224 / Pl: ~i, ~e / E: fr argumentatif] 1 a Care argumentează. 2-4 a Care conține argumente (1-3). 5 a (Pex) Care este rațional, logic. 6 (Îlav) În mod ~ Prin argumentare (1).
ARGUMENTATÍV, -Ă adj. care conține o argumentare. (< engl. argumentative)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
argumentatív adj. m., pl. argumentatívi; f. sg. argumentatívă, pl. argumentatíve
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: argumentativ
argumentativ adjectiv
| adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)