3 definiții pentru argumentativ

argumentatív, ~ă a [At: RALEA, E. O. 224 / Pl: ~i, -e / E: fr argumentatif] 1 a Care argumentează. 2-4 a Care conține argumente (1-3). 5 a (Pex) Care este rațional, logic. 6 (Îlav) În mod ~ Prin argumentare (1).

argumentatív adj. m., pl. argumentatívi; f. sg. argumentatívă, pl. argumentatíve

ARGUMENTATÍV, -Ă adj. care conține o argumentare. (< engl. argumentative)

Intrare: argumentativ
argumentativ adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular argumentativ argumentativul argumentati argumentativa
plural argumentativi argumentativii argumentative argumentativele
genitiv-dativ singular argumentativ argumentativului argumentative argumentativei
plural argumentativi argumentativilor argumentative argumentativelor
vocativ singular
plural