ARGUMENTAL, -Ă 1. Structură ~ Numită și configurație grilă schemă structura argumentală este specifică fiecărui predicat*, indicând numărul de argumente* luate (sau cerute) de predicat și rolul tematic* atribuit fiecărui argument; corespunde configurației cazuale, introduse de Ch. J. Fillmore (vezi CAZ_II). Structura argumentelor pentru predicatele verbale cumpără și trimite și pentru predicatul prepozițional în este: cumpără: verb 1. AGENT GN 2. TEMĂ GN 3. SURSĂ GN trimite: verb 1. AGENT GN 2. TEMĂ GN 3. ȚINTĂ GN în: prepoziție 1. TEMĂ GN 2. LOCATIV GN (Vezi LEXICON). 2. Poziție ~ Poziție sintactică privilegiată în care predicatul (sau capul* de grup sintactic) atribuie argumentelor sale o funcție (sau un rol tematic); se deosebește de poziția non-argumentală, în care nominalului vecin nu i se atribuie rol tematic. Distincția poziție argumentală vs. poziție non-argumentală este esențială pentru stabilirea constrângerilor care reglementează operația de deplasare*, argumentul deplasat neputându-se așeza decât într-o poziție non-argumentală (vezi DEPLASARE). Să se compare construcțiile; Ei pleacă / Ei trebuiau să plece; nominalul subiect ei ocupă, în prima, o poziție argumentală, iar în a doua, una non-argumentală. În prima, primește rolul tematic de la predicatul vecin; în a doua, verbul vecin nu-i atribuie rol tematic, nominalul ajungând în această poziție prin deplasarea din subordonată. G.P.D.