3 definiții pentru arestălui

arestăluí vt [At: ȘINCAI, HR. III, 59/5 / Pzi -esc / E: arest + -ălui] (Îvr) A aresta (1).

ARESTĂLUÍ vb. v. aresta, deține, închide, întemnița, reține.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

arestăluí vb. v. ARESTA. DEȚINE. ÎNCHIDE. ÎNTEMNIȚA. REȚINE.

Intrare: arestălui
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) arestălui arestăluire arestăluit arestăluind singular plural
arestăluiește arestăluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) arestăluiesc (să) arestăluiesc arestăluiam arestăluii arestăluisem
a II-a (tu) arestăluiești (să) arestăluiești arestăluiai arestăluiși arestăluiseși
a III-a (el, ea) arestăluiește (să) arestăluiască arestăluia arestălui arestăluise
plural I (noi) arestăluim (să) arestăluim arestăluiam arestăluirăm arestăluiserăm, arestăluisem*
a II-a (voi) arestăluiți (să) arestăluiți arestăluiați arestăluirăți arestăluiserăți, arestăluiseți*
a III-a (ei, ele) arestăluiesc (să) arestăluiască arestăluiau arestălui arestăluiseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)