5 definiții pentru arendar
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
arendar sm [At: I. IONESCU, C. 66 / Pl: ~i / E: arendă + -ar] (Înv) Arendaș.
ARENDAR sm. Mold. = ARENDAȘ: ~ul cel vechiu nu poate să facă nici un rău celui nou (ION.).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
arendáș m. (d. arendă cu sufixu -aș; ung. árendás). Cel ce ține în arendă. – Fem. arendășiță, arendășoaĭcă și (maĭ rar) arendașă, pl. e. Masc. (maĭ rar) și arendar (Mold.).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ARENDAR s. v. arendaș.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
arendar s. v. ARENDAȘ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: arendar
arendar substantiv masculin
| substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)