ARBORE Reprezentare grafică utilizată frecvent în lingvistică, având forma unui trunchi cu ramuri și rolul de ordonare ierarhică a elementelor considerate. 1. ~ genealogic Reprezentare propusă de A. Schleicher în sec. al XIX-lea pentru a explica felul în care au evoluat și s-au diversificat, din baza lor comună, ramurile de limbi indo-europene și apoi, pentru fiecare ramură, limbile individuale aparținând unei familii*. • Teoria arborelui genealogic Teorie elaborată de A. Schleicher propunând o ipoteză generală asupra modului în care un idiom unitar se poate scinda și diversifica în idiomuri înrudite; reprezintă baza teoretică pentru înțelegerea evoluției genealogice a limbilor. (Vezi CLASIFICARE* GENEALOGICĂ). 2. Corespunzând engl. derivational tree, desemnează reprezentările grafice utilizate de gramatica generativă* pentru descrierea ierarhiei structurale a enunțurilor generate, în care se include întreaga informație sintactică semnificativă și neredundantă pentru o structură de constituenți. Se utilizează, ca tip de reprezentare, paralel cu sistemul de paranteze* (engl. labelled bracketing). Orice arbore este alcătuit din noduri*, în care sunt așezate simbolurile reprezentând categoriile* sintactice, și linii oblice sau verticale, legând nodurile și stabilind ierarhiile structurale (sau relațiile „de dominare*”); ultimele linii, totdeauna verticale, introduc formativele* lexicale. Vezi, de ex., arborele reprezentând structura de constituenți a propoziției rom. Ion citește cartea P GN – GV N-V-GN N-Art. Ion citește carte- -a 3. Reprezentările de tip arbore generativ s-au extins și la alte scheme* structuraliste ierarhizatoare, cu sau fără legătură cu gramatica generativă. S-au folosit, de ex., în semantica generativă pentru descrierea structurii semantice a formativelor lexicale, dar și pentru descrierea, în gramatica limbii române, a organizării cazurilor, a organizării semantice a timpurilor etc. G.P.D.