Definiția cu ID-ul 948770:

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

arátru, s.n. – (arh.) Plug de lemn (utilizat în anumite regiuni din Maramureș până la începutul sec. al XX-lea). Termenul aratru mai este atestat doar la macedoromâni. În spațiul dacoromân s-a mai consemnat forma arat „plug”, în reg. Muscel (v. DER, 368). – Lat. aratrum „plug” (Pușcariu, cf. DER); „Cercetând terminologia agrară referitoare la plug, băimăreanul V. Bologa a ajuns la concluzia că se pot reconstitui trei etape istorice ale agriculturii cu reflex terminologic corespunzător: dacicul ler, latinul aratru și slavicul plug” (Latiș, 1993: 147).